Mars pentru Hristos al tinerilor romani in capitala UE

MARȘ (pe loc !) PENTRU HRISTOS al tinerilor români din capitala UE

Având deja o tradiție de mai mulți ani, acțiunea organizată de bisericile neoprotestante din  Rețeaua Belgiană ’’ANTIOCHI-ANTIOHIA’’  în organizarea pastorilor Raymond Vandeputte, John Juppe,  Ignace Demaerel, Albuț Dorin și Vlad Daniel, ultimii doi fiind pastorul și prezbiterul Bisericii Române ELIM Bruxelles, manifestarea a decurs în condițiuni aproape sub normale, însă totuși rezonabile. Spre deosebire de edițiile precedente, cea de anul acesta, desfășurată sâmbătă 28 iunie între orele  15 30 – 22 00 s-a bucurat de o mult mai largă participare românească decât în anii anteriori.

Tinerilor din Bruxelles, organizați în corul și orchestra Bisericii Elim li s-a adăugat un grup misionar veniți special în acest scop din țară, județul Maramureș, localitatea Mireșu Mare. Liderul de grup, Mihai Șchiop și-a câștigat prestigiu și încredere atunci când a lucrat pe perioada unor vacanțe pe șantiere din Belgia, drept care a primit această invitație. Vizita lor a fost deci posibilă prin străduința unei firme românești de construcții de aici din Belgia, al cărei patron nu se teme de efectele crizei. Domnul care este îndurat va răsplăti efortul fiecăruia ; de ne-am gândi doar la oboseala acumulată când străbați pe căldura verii un traseu așa de lung . Este și cazul familiei Mihăiță  și Oana Rus veniți din Spania tot în acest scop împreună cu copilul lor pe care tânăra mamă încă îl alăptează.

Mihăiță și Vasile nu s-au mai văzut de 10 ani. Reîntâlnirea s-a petrecut cu prilejul Marșului pentru Isus. In imagine impreună cu soțiile vizitând orașul înaintea plecării.

Locul desfășurării a fost unul absolut lăturalnic pentru că primăria capitalei nu a a probat deplasarea noastra, adică marșul, ci ne-a repartizat un spațiu aproape pustiu unde am cântat și ne-am rugat. Trecătorii au fost rari, foarte rari și neinteresați despre ce se întâmplă acolo. 

’’În Grand Place lucrurile s-au petrecut altfel : lumea se oprea, asculta, aplauda, voiau să știe cât mai multe despre noi… ori de câte ori ne duceam acolo și cântam’’ ne-a mărturisit unul dintre liderii de tineret de la Elim.

Dar să aruncăm o privire în Piața Capelei, un loc de rezonanță istorică, unde cândva capela era ticsită de lume ; astăzi ca mai toate celelalte lăcașuri de închinare creștine, a rămas uitată. Cu o jumătate de oră înainte a trecut și pe acolo o caravană ciclistă cu bărbați și femei complet goi străjuiți-flancați puternic de poliția belgiană. Nu știm pentru ce au demonstrat, probabil îmbuibarea i-a făcut să-și lepede veșmintele.  Uite că se dau aprobări pentru diferite manifestații !!! Și homosexualii primesc oridecâteori voiesc ! Și nu li se impune  o zonă închisă, nici măcar un traseu pustiu !!!  

Sub auspicii neprietenoase, așadar, a început în toiul dupamiezii de sămbătă concertul creștin în Place Chapelle ; asta se găsește cam la jumătatea distanței dintre Gara de Midi și Gara Centrală, că există și Gara Chapelle la câteva sute de metri de aici, ale cărei clădiri și tuneluri sunt toate împânzite cu picturi graffitti. Poate că puținii trecători din ziua aceea au considerat și cântările noastre sfinte drept o muzică mai anapoda, că nici eu nu m-am oprit vreodată să dezleg limbajul, unui tablou graffitti ! Doamne dă-ne înțelepciunea de a ști spune locuitorilor de astăzi ai Europei că credința creștină, adevărata credință mântuitoare,  nu este un hobby ciudat !  

Dar în piață s-a petrecut curând mare animație : spre lauda lor  tinerii noștri au venit  ’’în marș’’ (neautorizat desigur) din Place Rogier, alții de la Gara de Midi cu versete din Scripturi pe pancarte și cu cântare din inimă. La confluența cu credincioșii africani (congolezi) și cu cei sud-americani (brazilieni), noi românii ne-am păstrat stilul sobru, pios, ortodox. Cântările pe care tinerii români le-au intonat, inclusiv în limba franceză și engleză au avut nota maximei seriozități și rigurozități, de unde și ceva rumoare printre participanții multinaționali. Foarte slab reprezentați, doar prin câțiva vârstnici, băștinașii au putut ușor deosebi stilul est-european de cel sud-american. Domnul însă, El care cunoaște toate limbile și stilurile și popoarele și cusururile lor și arta lor, Domnul care ne iubește și care ne cheamă la Sine a fost în centrul tuturor mesajelor prezentate pe ritmuri și melodii diferite.

Iată și câteva ’’ vorbe de duh’’ culese de la fața locului :

Daniel Leonte : ’’Eu am crezut că belgienii ăștia, care oarecând ne-au evanghelizat pe noi se vor bucura, ni se vor alătura, pe când ei sunt nepăsători, impotrivitori… N-am ținut cont de neaprobarea lor, am mărșăluit, am cântat din Rogier până aici…’’

Viorel Albuț  : ’’Un bucovinean de-al nostru tocmai întreba : « Ce-i cu iadul ăsta aici ? » Nu i-a plăcut văzând că brazilienii ovaționează ca pe Maracana și țopăie ca la Copocabana și  a plecat numaidecât !’’

Ligia Crișan : ’’Eu mă așteptam să ne ofere un loc central, să închidă circulația, să fie prezenți câțiva agenți de poliție…  Văd că nu ne bagă în seamă în nici un fel ; bine că se ocupă de homosexuali, de nudăi și alți excentrici și netoți !’’

Gabriela Ruje : ’’Nu e felul meu să comentez, să fac strategii ; mă bucur că am putut participa. Mă impresionează cum se manifestătă frații de credință din culturi diferite, nu știam asta și nici nu pot să cataloghez ; e bine, nu e bine… ?’’

Topală Sergiu - lider de tineret : ’’Eu apreciez pozitivă, benefică chiar, prezența noastră aici, deși se vede limpede, avem manifestări diferite. Nu mă deranjează că brazilienii și africanii țopăie, că e clar nu sunt dansuri erotice, dar vestimentația lor sumară trădează unele carențe în ce privește atât evlavia cât și omul ascuns al inimii…

Apoi și faptul că unele grupuri s-au retras când au coborât de pe scenă și au reapărut doar când le-a revenit un nou rol, nu este de lăudat. Vedeți tinerii români, chiar dacă nu chiuie și nu ovaționează, (de dansat nici atât - n.r.) dar participă cucernici la închinare’’.  Precizez că fr. Topală a fost prezent cu soția și cei doi bebeluși, mai mult în brațe, până la final, tot așa Daniel Vlad cu soția și cei trei copii, toți mărunței și alte familii tinere.

Cornel Iolu - dirijorul orchestrei de la Biserica Elim : ’’Noi ne-am străduit să cântăm fără greș, ca pentru Domnul, numai pentru Domnul… Celelalte ? Schimburi utile de părei, de stiluri, de viziuni…’’

Am fost întrebat și eu ce părere am ? Cum mă simt… ? 

Răspund : O experiență, un schimb de experiență, util, o închinare binevenită, necesară. În cât privește stilurile… deși nu mă pricep, am pretenții : când mă închin nu dansez, când sunt poftit la dans refuz, că nu știu, nici nu-mi doresc…  Muzică mai mult ascult decât cânt ; dar îmi place să aleg : când vreau muzică sacră să nu mi se servească disco…  … Și mai este ceva : Evanghelia, așa cum ne-a fost dată prin poruncă dumnezeească are două scopuri : pe unii să-i mântuiască, iar altora să le slujască drept mărturie. Noi așa am primit,  așa trebuie s-o ducem mai departe. Nu trebuie să dăm năvală doar acolo unde ne intâmpină mulțimea cu ovații, trebuie să o vestim și împotrivitorilor; mai ales împotrivitorilor. În rest îi deplâng pe belgienii ăștia de care m-am atașat atât de mult :  frațiloooor unde vă sunt închinătoriiiiii ???

L-am întrebat și pe păstorul flamand Ignace Demaerel  în calitate de coorganizator , ce ar vrea, ce ar avea de spus ? A fost mulțumit și încântat…  Frații români i-au făcut o impresie foarte bună. Mai aflăm de la el că în Bruxelles populația flamandă nu prea are reprezentanți în ramura evanghelică ; sunt catolici ! Dar în Flandra există biserici evanghelice flamande, Domnul lucrează minunat cu cei care Îl urmează.

După opinia cam tuturor celor pe care i-am putut chestiona numărul participanților a fost între 500-600 de persoane, toți evanghelici de diferite confesiuni: penticostali, baptiști, charismatici…  Cel al invitaților inexistent, iar al curioșilor, neglijabil. Dar, chiar nu am văzut vreun pliant la fața locului, iar prezentarea  s-a făcut în cam toate limbile participanților, mai puțin în română.

S-a conturat și ideea întocmirii unei petiții, a unei plângeri împotriva  atitudinii autorităților locale ; un marș pașnic, un mesaj de pace, câteva cântece sfinte… sa fie refuzate, îngrădite ?!!! Asemenea mentalitate nu e demnă de țara aceasta, de vremea ce trăim !

Doamne ai milă de Belgia, de România, de Europa…

Bonte Zaharia, 30 iunie 2009